Parlamentul European: adoptarea rezoluției „Cadrul UE pentru situația socială și profesională a artiștilor și lucrătorilor din sectoarele culturale și creative"

Abstract

De exemplu, în anul 1980, în cadrul celei de-a 21-a sesiuni a Conferinţei Generale a UNESCO, a fost adoptată o recomandare care vizează îmbunătăţirea statutului profesional, social şi economic al artiştilor; aceasta a fost urmată de o solicitare formală de punere în aplicare a politicilor şi măsurilor referitoare la formare, securitate socială, locuri de muncă, venituri şi condiţii fiscale, mobilitate şi libertate de exprimare. Un atare demers se dovedeşte a fi ambiţios atât sub aspectul formei, cât şi sub cel al conţinutului; astfel, demarând prin mai bine de şaizeci de paragrafe cu caracter introductiv, rezoluţia cuprinde nu mai puţin de 23 de considerente şi 73 de recomandări, care tratează subiecte marcate de un grad ridicat de diversitate: de la remunerarea artiştilor, bolile profesionale ale acestora, la provocările digitale, un nivel minim de protecţie socială, mobilitatea lor în cadru european etc. Astfel, articolul 167 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TRUE) defineşte rolul Uniunii Europene în domeniul culturii ca o „competenţă de sprijin", în acest sector urmărindu-se „susţinerea, coordonarea sau completarea acţiunii statelor membre" (art. 6 TRUE). Motivele unei atare precarităţi economice sunt multiple şi, din păcate, nu sunt identificate sau avute în vedere în documentul de faţă. Şi aceasta în condiţiile în care diversificarea din ce în ce mai accentuată a ofertei artistice şi culturale se dovedeşte a fi, de cele mai multe ori, neprofitabilă, iar entităţile în domeniu depun eforturi semnificative în căutarea mijloacelor de subzistenţă, ceea ce le determină să ocolească normele imperative din domeniul dreptului muncii şi, astfel, să recurgă la forme contractuale precare sau informale pentru a reduce costurile remuneraţiilor şi al contribuţiilor sociale, afectând astfel în mod negativ şi chiar dăunător regimul de protecţie a artiştilor şi profesioniştilor. Problema lipsei unor reglementări concrete O atare abordare intersectorială nu este pur aleatorie; şi aceasta în condiţiile în care multe studii şi rapoarte, europene, naţionale sau internaţionale, au evidenţiat un dezechilibru din ce în ce mai semnificativ în cadrul contractual care leagă creatorii de diferiţi operatori şi difuzori media, relevându-se pe această cale necesitatea de a pune în aplicare o politică comună mai puternică spre a consolida protecţia intereselor profesionale ale artiştilor şi lucrătorilor din sectoarele de divertisment (totuşi, în mod explicit au fost invocate în acest sens, trei studii elaborate tot în cadrul Parlamentului European: K. Muszyński şi A. Gromada, Cadrul Uniunii Europene pentru politica socială şi situaţia profesională a artiştilor şi lucrătorilor din sectoarele culturale şi creative, septembrie 2023; C. Kammerhofer-Schlegel, C. Navarra, M. Centrone şi C. Cesnovar, Cadrul UE pentru situaţia socială şi profesională a artiştilor şi lucrătorilor din sectoarele culturale şi creative, octombrie 2023; S. Carre, S. Le Cam şi F. Macrez, Contracte de achiziţii impuse de platformele din sectorul cultural şi creativ, noiembrie 2023). în Franţa, observaţii aparţinând aceluiaşi registru de analize au fost făcute în mod repetat (B. Racine, Autorul şi actul de creaţie, raport către Ministrul Culturii, ianuarie 2020; Misiune flash privind statutul autorilor, P. Bois şi C. Le Grip, iulie 2020; P. Sirinelli şi S. Dormont, Contractul de comandă, raport prezentat în şedinţa plenară a CSPLA din 15 decembrie 2020), fapt care a determinat iniţierea unor reforme duse mai mult sau mai puţin la bun sfârşit. Cu toate că sectorul angajează 3,8% din forţa de muncă europeană şi reprezintă 4,4% din PIB, acesta încă nu se bucură de o protecţie juridică corespunzătoare, pe motiv că se caracterizează prin modele şi condiţii atipice de muncă, venituri neregulate şi posibilităţi limitate de negociere şi dialog social unitare.